Incep acest articol, pe care probabil ar fi trebuit sa il scriu printre primele randuri din aceste pagini, insa cum niciodata nu este prea tarziu, purced spre ce se asterne in fata.
Fiu al unor oameni simpli, de oras, cu o educatie clasica, devreme acasa, cuminte in coltul meu, am luat calea scolilor.. mici, medii, mari, inalte (cam asa caracterizez eu trecerea gradinita- facultate), fiind acelasi baietel timid si cald, asteptand ca cei din jurul meu sa imi faca imbolduri pentru a putea trece intr-un alt stil de a gandi.
Logica mea nu m-a dus pe carari prea gresite.. doar lungi, astfel ca in anul 4 de facultate am un fel de trezire la viata, dupa 24 ani mintea mea se schimba radical, devine puternic influentabila prin autosugestie si iata ca introvertirea incepe sa isi piarda radacinile bine infipte.
Apropierea de care am avut parte in relatiile cu familia, prietenii, colegii, mereu din ce in ce mai apropiate m-au ajutat sa ies in fata cu o gandire deschisa, cu sufletul spre viitor si o inima neastamparata.
In anul 5, apropiindu-se licenta am avut cateva momente in care pur si simplu din cauza stresului cred, tindeam sa dau inapoi, mi se rapea libertatea si nu ma simteam deloc in largul meu.
Ajungand la sesiunea dinainte de licenta si vazand ca lucrurile s-au lamurit cu situatia mea, licenta urmand sa o dau cu alta ocazie, mi-am revenit pofta de viata si incet incet pofta de a scrie.
Mi se pare tare interesant cum o minte logica si care cere de obicei cifre, numere si explicatii poate gandi atat de teoretic, ipotetic si complet pe langa pregatirea mea. Unde e legea lui Newton in prietenie, unde este teoria lui Arhimede in dragoste sau teoria lui Plank in viata?
Tot la cuvinte pline de subinteles scrise pe unde apucam ajungem, fie ea o carte, un ziar, almanahe sau ... chiar nu doar un alt blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu