marți, 6 octombrie 2009

Calare in zari



Cred ca toata lumea are o imagine predefinita cand vine vorba de participantul la trafic, denumit motociclist. Motivul pentru care aduc aminte de el este ca si eu sunt unul, un calaret pe un cal de fier, ce cauta mereu desprinderea de realitate, fuga de gandurile rele si libertatea de a isi implini dorintele.

Asta asa vad eu motociclismul, un mod de a te redescoperi, de a putea spune cu mana pe inima ca atunci cand motocicleta este sub tine, devii alt om, cu alte responsabilitati si trairi, ca libertatea nu inseamna iresponsabilitate, ca realitatea nu inseamna vise, ci doar explorarea posibilitatilor pana atunci de neincercat.

Este pacat atunci cand in acest fenomen moto, apar persoane ce nu se apropie macar de ideea de mai sus, ci doar detin o motocicleta pentru un sentiment de fala, de dovada materiala ca ei sunt mai presus decat ceilalti. Dispare respectul si apare pericolul, se face nevazuta atentia si apare teribilismul.

Vorbeam cu un prieten bun si gandurile mi s-au confirmat, pur si simplu poti imparti calaretii acestia teutoni, in cei care cauta libertate in zari si cei care cauta libertate in moment. Am incercat sa fiu si eu o scurta perioada din a doua categorie insa dupa ce ajungeam acasa, ma gandeam la cate puteau sa mearga gresit, la cate puteam evita si ramaneam cu un gol in stomac. Mi-am propus si multumesc dorintei mele de a reveni pe drumul cel bun, la modul in care din un mic teribilist am devenit un maricel aventurier.

Fata de anii trecuti, petrecuti in fata calculatorului si asteptand o ocazie poate de a iesi din cotidian, anul acesta am refuzat sa mai stau si sa conduc informatiile din calculator, am apucat motocicleta de ghidon si am indreptat-o acolo unde mintea mea imi spunea ca libertatea ma asteapta.

Nu cred ca se poate compara cu altceva ceea ce poate oferi mica aceasta masinarie pe doua roti, atunci cand iti lasi gandurile sa te poarte liber, cand calatoria in necunoscut nu mai este ceva de temut, ci de imbratisat cu toate trairile, ca sentimentul ca traiesti sa fie mai viu ca niciodata.



Zilele trecute, cautand prin debara am dat peste un obiect pe care l-am tot evitat inconstient, o chitara clasica daruita de unchiul meu, la plecarea lui din tara. Amintirile m-au incercat, cand am zarit-o, nu cu mult timp in urma reusind intr-un sfarsit sa ii repar micile defectiuni si sa pun un set nou de corzi. Vazandu-ma de acum intr-o pasa buna de a scrie mi-am spus ca totusi nu ar strica sa incerc sa calc pe urmele unchiului si folk-ul pe care il indragesc sa imi fie mai aproape, mai la indemana si poate, mai viu prin mainile mele.

Dorinta naste pasiuni se pare, pentru ca mi-am procurat lectii de chitara si ma gandesc cu un jind oarecare la ce ma asteapta in zilele ce vor veni, cum vor plange degetele mele pe acorduri si cum melodia ma va aduce intr-o stare in care nimic nu mai conteaza decat clipa.

Pasiunea aceasta as tinde sa spun ca vine si din familie, poate si din gene, undeva in arborele genealogic cineva a presarat ardoarea de a scrie si a canta, numai ca a pus-o astfel incat sa nu iasa la iveala decat la momentul potrivit, atunci cand marul va fi copt si mintea inteleasa.

Exist momentan, traiesc mai mult ca ieri, voi exista si maine deci voi trai la infinit, atata timp cat cineva va fi acolo sa citeasca randurile pe care le-am scris, cu umilinta si dorinta.

Tare bine e cu rock in sange



Precum titlul induce ideea, tare bine e cu rock in sange. De ce spun asta, care este motivatia afirmarii ca muzica rebeliunii si impotrivirii imi place din ce in ce mai mult?

Raspunsul ar fi ca aceasta forma de arta, neinteleasa de mine pana acum o scurta perioada de timp mi-a eliberat prejudecatile, mi-a descatusat mintea si gandirea, a fost imboldul de care am avut nevoie sa imi spun ca viata se traieste si dincolo de monitor, dincolo de scaunul din coltul dormitorului, dincolo de rutina zilnica.

O mare contributie a fost influenta lenta dar sigura a catorva prieteni si colegi, amici, de la care am putut aduna ce este mai bun si mi-am dezvoltat parca inca un simt, ce mi-a permis sa inteleg mesajul, sa vad dincolo de zgomot.

Cred ca expresie mai plina de inteles decat “sa vad cu ochii mintii” nu poate sa explice ce s-a intamplat, cum dintr-un om retras si introvertit, se pot scoate micile piedici, cum din cel al carui minte logica se muleaza dupa muzica, da la o parte prezumtiile si imbratiseaza arta.

Vorbind cu o foarte buna amica, am observat impreuna ca modul in care rock-ul este perceput se schimba foarte mult functie de varsta: copil fiind esti atras de ritmul ciudat, de zgomotele parca placute; devii adolescent, deja intervine ideea de rebeliune impotriva tuturor ce sunt in antiteza cu ideile tale; ajungi spre maturitate (cel putin mentala) si daca vei avea ocazia sa intalnesti oamenii potriviti, o lume noua te asteapta sa fie descoperita si imbratisata.

Va invit la o portie de libertate mentala si spirituala, alaturi de trupa Alternosfera si piesa 1500 (romanasi de peste Prut), o recomandare recenta pe care am primit-o cu caldura.




Inginerul timid dar bloggeras


Incep acest articol, pe care probabil ar fi trebuit sa il scriu printre primele randuri din aceste pagini, insa cum niciodata nu este prea tarziu, purced spre ce se asterne in fata.

Fiu al unor oameni simpli, de oras, cu o educatie clasica, devreme acasa, cuminte in coltul meu, am luat calea scolilor.. mici, medii, mari, inalte (cam asa caracterizez eu trecerea gradinita- facultate), fiind acelasi baietel timid si cald, asteptand ca cei din jurul meu sa imi faca imbolduri pentru a putea trece intr-un alt stil de a gandi.

Logica mea nu m-a dus pe carari prea gresite.. doar lungi, astfel ca in anul 4 de facultate am un fel de trezire la viata, dupa 24 ani mintea mea se schimba radical, devine puternic influentabila prin autosugestie si iata ca introvertirea incepe sa isi piarda radacinile bine infipte.

Apropierea de care am avut parte in relatiile cu familia, prietenii, colegii, mereu din ce in ce mai apropiate m-au ajutat sa ies in fata cu o gandire deschisa, cu sufletul spre viitor si o inima neastamparata.

In anul 5, apropiindu-se licenta am avut cateva momente in care pur si simplu din cauza stresului cred, tindeam sa dau inapoi, mi se rapea libertatea si nu ma simteam deloc in largul meu.


Ajungand la sesiunea dinainte de licenta si vazand ca lucrurile s-au lamurit cu situatia mea, licenta urmand sa o dau cu alta ocazie, mi-am revenit pofta de viata si incet incet pofta de a scrie.

Mi se pare tare interesant cum o minte logica si care cere de obicei cifre, numere si explicatii poate gandi atat de teoretic, ipotetic si complet pe langa pregatirea mea. Unde e legea lui Newton in prietenie, unde este teoria lui Arhimede in dragoste sau teoria lui Plank in viata?

Tot la cuvinte pline de subinteles scrise pe unde apucam ajungem, fie ea o carte, un ziar, almanahe sau ... chiar nu doar un alt blog

Prietenia in ajutor


Am incercat sa ma analizez in ultimul timp putin, privind de pe margine actiunile pe care le intreprind si modul cum rezolv, abordez problemele personale sau ale cunoscutilor.

Este chiar interesant cand te poti distanta putin de gandurile tale si reusesti sa te vezi de la distanta, incepi sa observi micile lucruri, pe care nu le bagai in seama sau nu realizezi ca le faci, nu neaparat lucruri rele, ci pur si simplu lucrurile cu putina importanta.

Prietenii i-am tratat mereu cu o oarece egalitate, printre prioritatile mele si modul in care am administrat problema aceasta vad ca mi-a adus multe impliniri si oameni aproape.

Mi-am facut si un mic sistem, de a putea deosebi oamenii ce nu apreciaza pe cei din jur, functie de cum se comporta cu prietenii si ce importanta le dau. Ati ramane surprinsi daca incercati la randul vostru, ce descoperiti.

Prietenia totusi este mai mult decat a ajuta pe cineva la nevoie, o gasesti in vorba buna adusa la suparare, in sfatul prietenesc de a ocoli o decizie gresita, in invitatia la o bere in oras cand plictiseala te copleseste de iti vine sa te urci pe pereti. Acolo vad eu prietenie si ajutor, cu toate partile lor, mici, mari, implicatii si sentimentalisme. Sa fim prieteni mereu...

Folk You! V


Folk la superlativ, la asta am asistat in perioada 30, 31 iulie, 1 august. Cu o organizare desavarsita, performeri de exceptie si un public ce ardea de nerabdare sa asculte muzica de mare calitate, spectacolul s-a desfasurat cu o reamintire, ca s-a fondat pe umerii unor oameni mari, un bun exemplu fiind marele maestru Florian “Motu” Pittis, a carei trecere in nefiinta nu a putut si nu va fi data uitarii. Scaunul gol din editia trecuta Folk You! ne-a readus aminte permanent ca trebuie sa ne plecam capetele si sa multumim oricui s-a implicat pentru organizarea unui asa mare eveniment.

Anul acesta a fost aceeasi atmosfera imbietoare de folk, combinata cu izul libertatii emanat de Vama Veche, ce nu are cum sa nu te binedispuna sau macar, sa te scape de gandurile negre si griji.

-Prieteni, adunati-va si cantati cu mine! .. asta imi inspirau mereu interpretii ce urcau pe scena, chiar daca melodia era cunoscuta sau nu, chiar daca iti inspira zambete sau ingandurare, clipa trebuia traita si nimic nu te tinea inapoi.

O mare supriza a fost prezenta trupei Iris, care in frunte cu domnul Cristi Minculescu, nu cu mult timp in urma, trecut prin probleme de sanatate, a sustinut un mini concert ce a pus toti conationalii de pe plaja pe jar, a ridicat tensiunea arteriala si a spus fara sa zica nimic, cantati cat puteti de tare, sa ne auda in zare. Exact asa s-a si intamplat, pentru ca aproape imi pierdusem glasul impreuna cu prietenii mei insa ne simteam atat de bine ca nimic rau nu mai conta, noi eram acolo si conta cel mai mult.

Pentru a demonstra cat de benefica poate fi atmosfera de folk, doamna folk-ului, Tatiana Stepa a insistat sa ne incante cu cateva piese desi starea de sanatate nu ar fi incurajat aceasta participare.

Totusi, atmosfera a avut un rol benefic si multimea, cantul si interpretul au facut ca toate sa evolueze in bine, spre incantarea tuturor.

Sublimul va fi mereu la el acasa, in atmosfera de folk de la Vama Veche.

Gandurile mele ma poarta astazi spre o opera literara numita Alchimia sau Cautarea Perfectiunii de Omraam Mikhael Aivanhov

In ziua aceasta de miercuri, gandurile adunate au inceput sa de-a navala, mai ales ca am avut totusi si imboldurile discutiilor interminabile parca, cu amice si amici. Cu precizarea asta, purced mai departe si imi incep monologul.

“Cu cat dusmanul din voi este mai puternic, cu atat aceasta dovedeste ca forta voastra este mai mare... acesta este modul in care trebuie sa ganditi” este ce m-a determinat sa privesc mai atent randurile si sa incerc sa prind cat mai multe intelesuri si subintelesuri.

Stateam ieri intr-un colt al mesei, cocotat pe un scaun gandindu-ma la modul cum a trecut timpul, la modul cum pe panza vietii s-a inceput a se pregati tabloul vietii mele.

Prima atingere de pensula a dat startul, o forma bruta cu contururi grosolane, iesind la iveala ceea ce se va numi frageda pruncie.

Insa pictorul nu se opreste aici, incepe sa rotunjeasca formele, sa ii vina idei noi, copilul incepe sa creasca. Detaliile figurii dau maturitate, fundalul tabloului inspira trasaturile morale si in stilul acesta pictura se termina, cu toata daruinta si inspiratia creatorului, spre lucrarea finala pe care o reprezint.

Cum ma gandesc la ceea ce am devenit, inspiratia imi spune ca drumul ce mi se aseaza in fata este unul lin si trebuie doar sa am grija sa stau pe el.

Alchimia din toata aceasta poveste o vad prin evolutia mea.. schimbarea din copil in adult, din minte frageda in o gandire profunda, transformarea din obisnuit in pretios.

Nu ajunge insa de multe ori sa te transformi in piatra nestemata pentru tine si ceilalti si atunci cauti sa fi peste asteptarile tale, sa cauti perfectiunea.

Cautand totusi, rezultatul de multe ori se va afla a fi ca perfectiunea nu aduce fericire ci doar o o viziune efemera, in zare. Fericirea o poti gasi in naturaletea ta, mi s-a demonstrat de atatea ori incat nu mai incape indoiala in cele spuse. Fiti voi insiva, pentru a va putea exprima adevaratele sentimente si trairi.

Folk, pentru inima si spirit




De cand omul si pamantul, dorinta de a isi exprima sentimentele, trairile a existat si s-a materializat prin cantec. Folk-ul este si va ramane un mod clasic, simbolic si extrem de calduros pentru a-ti spune tot ce este in inima ta





In intampinarea acestei dorinte vii in orice om ce are ceva de spus, a venit de patru editii festivalul de muzica Folk You!, urmand in perioada 30,31 aug - 1 septembrie 2009 sa se continue cu editia a V-a.

Pot spune cu mana pe inima ca ultimele doua editii, la care am avut marea placere sa particip au reusit sa atinga o coarda sensibila. O mare lipsa in schimb a fost absenta marelui artist si om “Motu” Florian Pittis, al carui scaun a ramas pe scena insa fara obisnuitul sau client.

Revenind la atmosfera din timpul festivalului, am observat parca o prospetime permanenta, ce venea din partea artistilor, un val de bucurie ce venea din partea spectatorilor si acceptam folk-ul ca pe ceva natural, servit cu toate sortimentele posibile.

“Dincolo de orice vama, dincolo de da sau nu....” asa incepe totul, este melodia care a consacrat startul festivalului, impreuna cu cantautorul Dinu Olarasu.

“Un nebun de alb, ce captureaza.. regina neagra pentru vesnicie...”, versuri ce m-au indemnat sa apreciez folk-ul si mai mult, mi-a dat chiar si o dorinta sa scot chitara din dulap, pentru a putea in sfarsit sa pot sa invat a o stapani.

Cu ocazia asta, multumesc si prietenilor mei pentru suport si indemnul de a incerca arta manuirii unei chitari.

Veniti la Folk You! editia V, cu mic cu mare, pentru a nu pierde muzica buna.

Sarmalele reci, dar nu la masa

Un lucru e sigur, cand spui formatia Sarmalele reci, asteptarile in materie de muzica nu stiu in ce directie sa apuce, moment in care apesi Play si ambianta se schimba. Stilul abordat, rock-ul acesta imbinat cu atatea idei parca te scoate instant din rutina si te imbie sa mai stai putin la masa, pentru inca o portie de sarmalele reci.

Cand spui cuiva ca ai ascultat albumul “Tara te vrea prost”, nu garantez ca vei primi cuvinte de lauda, insa un lucru il stii, piesele vor scoate un zambet lung si multe semne de intrebare, legate de adevarurile vietii.

In incheiere, va las cu versurile melodiei ce a marcat albumul de mai sus.


TARA TE VREA PROST


Ce folos ai daca-nveti prea multe-n viata?

Poa' sa-ti explodeze creierul ...

Ce folos din carti despre domnitorii morti ?!

Tot ce ti se cere azi e sa fii nul ...


La ce bun sa-nveti limba romana?

O vorbesti cursiv de la doi ani ...

Nu exagera nici cu matematica ...

S-o stii numai cat sa nu te-ncurci la bani ...


Ah, ce frumos ...

Viitorul luminos li se-arata celor idioti ...

Deci fii supus fata de cel mai sus pus ...

Nu uita ca tara te vrea prost!


Nu incerca sa te realizezi in viata!

Nici o meserie n-are viitor ...

Si nu cuteza sa incerci sa schimbi ceva

Dupa doua mii de ani de somn usor.

Mai cinstit e sa-ti gasesti o cunostinta:

Ca sa te serveasca, tu sa o servesti ...

Un spate solid te va promova rapid

In armata nationala-a capetelor seci!


Ah, ce frumos ...

Viitorul luminos li se-arata celor idioti ...

Deci fii supus fata de cel mai sus pus ...

Nu uita ca tara te vrea prost!